Postări

Articol nou!

Despre boi

Imagine
"Să nu legi gura boului care treieră" spune Sfântul Apostol Pavel în prima epistolă către Corinteni.
Asta ar trebui printată mare și pusă în biroul patronului, directorului general, sau CEO sau cum o mai vrea el să se numească (pentru gâdilirea orgoliului). Nu e sigur că o să înțeleagă exact, dar cu siguranță se va preface.  Slavă Domnului, de mai mult de un an de zile sunt freelancer, și am scăpat oarecum de presiunea corporatistă. Cu toate astea sunt răspunzător față de clienții mei, dar parcă într-un alt fel.  Așa îmi place mai mult.  Dar nici în situația asta nu scapi de situațiile în care cineva se bucură de serviciile tale și își imaginează ca tu ești cel privilegiat. Aici în schimb ai câteva argumente în plus și dacă le folosești corect te descotorosești mult mai ușor. Eu când plec de undeva știind că nu am fost apreciat mă gândesc instantaneu la cuvintele Sfântului Apostol Matei (Matei 10,14): Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind di…

Un lucru făcut bine

Imagine
Viteza evenimentelor cotidiene pe mine mă face să citesc când mănânc, să ascult radio când conduc, să ascult televizorul în timp ce citesc, să ascult la căști când mă plimb sau să tastez ceva când vorbesc la telefon. De prea puține ori fac un singur lucru. Chiar și când dorm, visez :) E sfârșit de an, momentul când iei decizii pentru anul care vine. Așa că intenția mea este să încep să fac lucrurile pe-ndelete, și cât de bine pot. Dacă se poate, câte unul odată.  Mai nou e o mare poveste legată de multi-tasking. Eu nu cred în asta ci cred cu tărie în focalizare. Pentru mine multi-tasking înseamnă să faci multe lucruri deodată și nimic foarte bine.  Demult am adoptat un motto, nici nu mai știu de unde: "dacă un lucru ar trebui făcut atunci ar trebui făcut bine". Oricare ar fi el. Ca pisica din imaginea de mai sus.  Chiar și când nu faci nimic, trebuie să o faci cum trebuie. Știu pe cineva căruia atât de mult îi place să doarmă încât pentru el cred ca se vor inventa pijamalel…

În echilibru

Imagine
Singur pe un fir între două zboruri. Echilibrul e vital... Fiecare dintre noi e ocupat cu zborurile lui, iar șansele să sincronizezi momente comune sunt aproape aceleași cu cele de la 6 din 49. Realizezi că nu mai controlezi, totul merge automat şi de fapt eşti controlat de ceva invizibil. Simți că ești în mișcare şi nu vezi clar direcția. Parcă zbori prin ceață. Totul se întâmplă în viteză, nimeni nu mai are răbdare, toți vor acum și aici. Toți vorbesc în același timp și nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Doar îl așteaptă pe celalalt să termine ca să spună ce are el de zis. Asta până când decizi să schimbi ceva. Să pendulezi ca un jongleur de la un băț la altul ca să păstrezi toate farfuriile în aer ţi-a intrat deja în obicei - faci asta deja ca un profesionist. Ştiu că există momente în care se întâmplă asta, dar nu zi de zi. Nu am nici cea mai mică idee ce ar trebui să faci tu dar ştiu sigur ce o să fac eu. Să nu mai fiu grăbit, să mă bucur de lucrurile mărunte, doar şi mâine e o zi…

Cu pași de copil

Imagine
Întotdeauna credem că știm încotro ne îndreptăm și ar fi bine cel puțin să ne punem din când în când problema în felul acesta. Dacă nu știm, atunci problema e mai complicată.

Se întâmplă uneori să mai tragem linie și aproape de cele mai multe ori constatăm că nu ne aflăm încă acolo unde ne-am dori. Asta zic eu că e un semn bun; dacă deja am fi acolo, probabil am sta pe loc. Așa măcar ne putem consola că suntem în mișcare, presupunând că direcția e cea corectă.

De ce pare atât de greu? De ce, când rețeta e simplă, atât de simplă încât pare că e o șmecherie care e menită doar să ne inducă în eroare?  Cât e de greu să facem zilnic un pas (cât de mic) înspre visul nostru? Când am zis zilnic, mă refer în fiecare zi, măcar un an de zile.  "Motivele" pentru care nu facem, de cele mai multe ori le plasăm în exterior, asta probabil pentru că e cel mai comod așa, și în felul ăsta rețeta eșecului e garantată.

Dar oare ce ne lipsește?

Teoria mea este că uităm de fapt să mai fim copii.  …

Armonie și contrast

Imagine
Din emisiunile culinare, care de ce să nu recunosc îmi plac, am învățat că la restaurantele sofisticate de fine dining, se apreciază farfuriile în care există mai multe texturi (crocant, moale, etc), mai multe culori, combinații antagoniste gen sărat-dulce, sau accente picante.  Este însă esențial ca toate gusturile și culorile să se îmbine și să se potrivească unele cu altele.  Dacă așezarea elementelor în farfurie e  importantă pentru impactul vizual este totuși important să oferi preparatului spațiu și să nu umpli farfuria până la margine. 
Dar oare ce-mi veni cu toate astea aici? 
Pentru că și în fotografie, pe lângă compoziție (adică dispunerea elementelor într-o anumită ordine, folosirea treimilor cadrului, folosirea diagonalelor ascendente - "citite" de la stânga la dreapta pentru dinamică), atât armonia (cromatică de exemplu) cât și contrastul (mic-mare, lumină-întuneric, cel cromatic sau al texturilor) sunt tehnici folosite pentru a crea o anumită estetică. 
Așa și…