Postări

Se afișează postări din decembrie, 2019

Un lucru făcut bine

Imagine
Dolce far niente © 2019 EyeCatcher Viteza evenimentelor cotidiene pe mine mă face să citesc când mănânc, să ascult radio când conduc, să ascult televizorul în timp ce citesc, să ascult la căști când mă plimb sau să tastez ceva când vorbesc la telefon. De prea puține ori fac un singur lucru. Chiar și când dorm, visez :) E sfârșit de an, momentul când iei decizii pentru anul care vine. Așa că intenția mea este să încep să fac lucrurile pe-ndelete, și cât de bine pot. Dacă se poate, câte unul odată.  Mai nou e o mare poveste legată de multi-tasking . Eu nu cred în asta ci cred cu tărie în focalizare. Pentru mine multi-tasking înseamnă să faci multe lucruri deodată și nimic foarte bine.  Demult am adoptat un motto, nici nu mai știu de unde: " dacă un lucru ar trebui făcut atunci ar trebui făcut bine ". Oricare ar fi el. Ca pisica din imaginea de mai sus.  Chiar și când nu faci nimic, trebuie să o faci cum trebuie. Știu pe cineva căruia atât de mult îi place să

În echilibru

Imagine
În echilibru © 2019 EyeCatcher Singur pe un fir între două zboruri. Echilibrul e vital... Fiecare dintre noi e ocupat cu zborurile lui, iar șansele să sincronizezi momente comune sunt aproape aceleași cu cele de la 6 din 49. Realizezi că nu mai controlezi, totul merge automat şi de fapt eşti controlat de ceva invizibil. Simți că ești în mișcare şi nu vezi clar direcția. Parcă zbori prin ceață. Totul se întâmplă în viteză, nimeni nu mai are răbdare, toți vor acum și aici. Toți vorbesc în același timp și nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Doar îl așteaptă pe celalalt să termine ca să spună ce are el de zis. Asta până când decizi să schimbi ceva. Să pendulezi ca un jongleur de la un băț la altul ca să păstrezi toate farfuriile în aer ţi-a intrat deja în obicei - faci asta deja ca un profesionist. Ştiu că există momente în care se întâmplă asta, dar nu zi de zi. Nu am nici cea mai mică idee ce ar trebui să faci tu dar ştiu sigur ce o să fac eu. Să nu mai fiu grăbit, să mă

Cu pași de copil

Imagine
Paşi de copil © 2019 EyeCatcher Întotdeauna credem că știm încotro ne îndreptăm și ar fi bine cel puțin să ne punem din când în când problema în felul acesta. Dacă nu știm, atunci problema e mai complicată. Se întâmplă uneori să mai tragem linie și aproape de cele mai multe ori constatăm că nu ne aflăm încă acolo unde ne-am dori. Asta zic eu că e un semn bun; dacă deja am fi acolo, probabil am sta pe loc. Așa măcar ne putem consola că suntem în mișcare, presupunând că direcția e cea corectă. De ce pare atât de greu? De ce, când rețeta e simplă, atât de simplă încât pare că e o șmecherie care e menită doar să ne inducă în eroare?  Cât e de greu să facem zilnic un pas (cât de mic) înspre visul nostru? Când am zis zilnic, mă refer în fiecare zi, măcar un an de zile.  "Motivele" pentru care nu facem, de cele mai multe ori le plasăm în exterior, asta probabil pentru că e cel mai comod așa, și în felul ăsta rețeta eșecului e garantată. Dar oare ce ne lipse

Armonie și contrast

Imagine
Fine dining vizual © 2019 EyeCatcher Din emisiunile culinare, care de ce să nu recunosc îmi plac, am învățat că la restaurantele sofisticate de fine dining , se apreciază farfuriile în care există mai multe texturi (crocant, moale, etc), mai multe culori, combinații antagoniste gen sărat-dulce, sau accente picante.  Este însă esențial ca toate gusturile și culorile să se îmbine și să se potrivească unele cu altele.  Dacă așezarea elementelor în farfurie e  importantă pentru impactul vizual este totuși important să oferi preparatului spațiu și să nu umpli farfuria până la margine.  Dar oare ce-mi veni cu toate astea aici?  Pentru că și în fotografie, pe lângă compoziție (adică dispunerea elementelor într-o anumită ordine, folosirea treimilor cadrului, folosirea diagonalelor ascendente - "citite" de la stânga la dreapta pentru dinamică), atât armonia (cromatică de exemplu) cât și contrastul (mic-mare, lumină-întuneric, cel cromatic sau al textur

Lumini și umbre

Imagine
Scara © 2019 EyeCatcher Umbra nu există fără lumină. Dacă cineva are o altă părere, eu sunt primul care vreau s-o aflu. Dacă starea naturală în Univers este întunericul și e nevoie de un corp luminos care să înlăture întunericul (dacă nu mă credeți intrați într-o cameră fără ferestre și stingeți toate luminile), atunci întunericul există oricum, și nu e nevoie de lumină pentru ca el să existe.  Atunci ce e umbra? Căci am stabilit mai sus că ea nu reprezintă absența luminii.  DEX: UMBRĂ = Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină. Nu mai înțeleg nimic... Lăsând filozofia la o parte, ceea ce am învățat de ceva vreme este că în fotografie locul de lumini și umbre poate crea o anumită "grafică", uneori abstractă, alteori care poate avea un sens vizibil imediat. Tu la ce privești, la lumină sau la umbre? Fiecare dintre