Cu pași de copil

Paşi de copil
© 2019 EyeCatcher

Întotdeauna credem că știm încotro ne îndreptăm și ar fi bine cel puțin să ne punem din când în când problema în felul acesta. Dacă nu știm, atunci problema e mai complicată.

Se întâmplă uneori să mai tragem linie și aproape de cele mai multe ori constatăm că nu ne aflăm încă acolo unde ne-am dori.
Asta zic eu că e un semn bun; dacă deja am fi acolo, probabil am sta pe loc. Așa măcar ne putem consola că suntem în mișcare, presupunând că direcția e cea corectă.

De ce pare atât de greu? De ce, când rețeta e simplă, atât de simplă încât pare că e o șmecherie care e menită doar să ne inducă în eroare? 
Cât e de greu să facem zilnic un pas (cât de mic) înspre visul nostru? Când am zis zilnic, mă refer în fiecare zi, măcar un an de zile. 
"Motivele" pentru care nu facem, de cele mai multe ori le plasăm în exterior, asta probabil pentru că e cel mai comod așa, și în felul ăsta rețeta eșecului e garantată.

Dar oare ce ne lipsește?

Teoria mea este că uităm de fapt să mai fim copii. 
Când a spus: "Lăsați copiii să vină la mine!" Iisus știa exact că aceștia vor ajunge la El. De ce? 
Copiii știu întotdeauna ce vor, și deși pasul lor e mic, puțini adulți sunt capabili să dea dovadă de o astfel de determinare.

Poate asta e cheia: pași de copil până la capăt.

___

Dacă dorești să primești prin e-mail următorul articol, te poți abona AICI
Mă poți și urmări pe rețelele de socializare: FACEBOOK / INSTAGRAM / TWITTER

Postări populare de pe acest blog

Despre boi

Un nou început

Armonie și contrast

În echilibru