Masca, un semn de respect

-
Mă plimb cu cel mic pe trotuar cu tricicleta. La vreo 200 de metri un SUV parchează pe trotuar într-o zonă mai aglomerată, nelăsându-ne loc să trecem. Deja mă gândeam la o soluție...
După câteva secunde, șoferul reintră în mașină și îndepărtează mașina de gard, făcându-ne loc sa trecem.
Nu știu ce mă face să cred că pe omul acela nu îl sufocă masca...

Postări populare de pe acest blog

Despre boi

-
Imagine
"Să nu legi gura boului care treieră" spune Sfântul Apostol Pavel în prima epistolă către Corinteni.
Asta ar trebui printată mare și pusă în biroul patronului, directorului general, sau CEO sau cum o mai vrea el să se numească (pentru gâdilirea orgoliului). Nu e sigur că o să înțeleagă exact, dar cu siguranță se va preface.  Slavă Domnului, de mai mult de un an de zile sunt freelancer, și am scăpat oarecum de presiunea corporatistă. Cu toate astea sunt răspunzător față de clienții mei, dar parcă într-un alt fel.  Așa îmi place mai mult.  Dar nici în situația asta nu scapi de situațiile în care cineva se bucură de serviciile tale și își imaginează ca tu ești cel privilegiat. Aici în schimb ai câteva argumente în plus și dacă le folosești corect te descotorosești mult mai ușor. Eu când plec de undeva știind că nu am fost apreciat mă gândesc instantaneu la cuvintele Sfântului Apostol Matei (Matei 10,14): Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind di…
Citiți mai multe

Un nou început

-
Imagine
Mereu mi-am dorit să scriu o carte, asta pentru că îmi place nespus să citesc. Dar una e una și alta e alta.
Spunea John Maxwell ca dacă vrei să înveți să scrii, trebuie începi să scrii. Adică să nu aștepți vreun moment perfect în care să simți tu că s-au aliniat nu știu ce planete. Și pentru că blogosfera mai suportă "încă unul", am zis de ce nu.  Domeniul îl aveam demult, iar cu ajutorul lui Google am reușit rapid să încropesc acest mic blog. Sper să nu rămână mic, nu pentru puhoiul de "followeri" ce va să fie, ci pentru mine, ca să reușesc să mă țin de ce am început acum. Ca să pot fi consecvent, îmi propun să scriu cel puțin lunar. Om vedea cum va fi asta. De ce EyeCatcher? Pentru că îmi place fotografia, atunci când sunt cu aparatul foto la mine caut ceva special și nu îmi irosesc cadrele, chiar dacă digitalul suportă mult. Iar acum mă voi provoca să și scriu despre ceea ce îmi atrage atenția. Poate un apus de soare, o masă la restaurant, un loc de vis sau fa…
Citiți mai multe

Armonie și contrast

-
Imagine
Din emisiunile culinare, care de ce să nu recunosc îmi plac, am învățat că la restaurantele sofisticate de fine dining, se apreciază farfuriile în care există mai multe texturi (crocant, moale, etc), mai multe culori, combinații antagoniste gen sărat-dulce, sau accente picante.  Este însă esențial ca toate gusturile și culorile să se îmbine și să se potrivească unele cu altele.  Dacă așezarea elementelor în farfurie e  importantă pentru impactul vizual este totuși important să oferi preparatului spațiu și să nu umpli farfuria până la margine. 
Dar oare ce-mi veni cu toate astea aici? 
Pentru că și în fotografie, pe lângă compoziție (adică dispunerea elementelor într-o anumită ordine, folosirea treimilor cadrului, folosirea diagonalelor ascendente - "citite" de la stânga la dreapta pentru dinamică), atât armonia (cromatică de exemplu) cât și contrastul (mic-mare, lumină-întuneric, cel cromatic sau al texturilor) sunt tehnici folosite pentru a crea o anumită estetică. 
Așa și…
Citiți mai multe

În echilibru

-
Imagine
Singur pe un fir între două zboruri. Echilibrul e vital... Fiecare dintre noi e ocupat cu zborurile lui, iar șansele să sincronizezi momente comune sunt aproape aceleași cu cele de la 6 din 49. Realizezi că nu mai controlezi, totul merge automat şi de fapt eşti controlat de ceva invizibil. Simți că ești în mișcare şi nu vezi clar direcția. Parcă zbori prin ceață. Totul se întâmplă în viteză, nimeni nu mai are răbdare, toți vor acum și aici. Toți vorbesc în același timp și nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Doar îl așteaptă pe celalalt să termine ca să spună ce are el de zis. Asta până când decizi să schimbi ceva. Să pendulezi ca un jongleur de la un băț la altul ca să păstrezi toate farfuriile în aer ţi-a intrat deja în obicei - faci asta deja ca un profesionist. Ştiu că există momente în care se întâmplă asta, dar nu zi de zi. Nu am nici cea mai mică idee ce ar trebui să faci tu dar ştiu sigur ce o să fac eu. Să nu mai fiu grăbit, să mă bucur de lucrurile mărunte, doar şi mâine e o zi…
Citiți mai multe

Cu pași de copil

-
Imagine
Întotdeauna credem că știm încotro ne îndreptăm și ar fi bine cel puțin să ne punem din când în când problema în felul acesta. Dacă nu știm, atunci problema e mai complicată.

Se întâmplă uneori să mai tragem linie și aproape de cele mai multe ori constatăm că nu ne aflăm încă acolo unde ne-am dori. Asta zic eu că e un semn bun; dacă deja am fi acolo, probabil am sta pe loc. Așa măcar ne putem consola că suntem în mișcare, presupunând că direcția e cea corectă.

De ce pare atât de greu? De ce, când rețeta e simplă, atât de simplă încât pare că e o șmecherie care e menită doar să ne inducă în eroare?  Cât e de greu să facem zilnic un pas (cât de mic) înspre visul nostru? Când am zis zilnic, mă refer în fiecare zi, măcar un an de zile.  "Motivele" pentru care nu facem, de cele mai multe ori le plasăm în exterior, asta probabil pentru că e cel mai comod așa, și în felul ăsta rețeta eșecului e garantată.

Dar oare ce ne lipsește?

Teoria mea este că uităm de fapt să mai fim copii.  …
Citiți mai multe