Pandemia și curentul electric


Ce îți vine să faci, când cineva apropiat trece printr-o perioadă dificilă? 

Celor mai mulți dintre noi ne vine natural să ne oferim să ascultăm și să ajutăm, așa cum putem.

Când un grup de oameni (zdraveni la cap) trece prin perioade tulburi, membrii grupului se adună, se unesc și luptă împreună pentru același scop comun. 

Când omenirea trece printr-o situație dificilă nemaiîntâlnită, există așteptarea să se întâmple la fel, provocarea fiind mare și care necesită resurse pe măsură.

Doar că, în cadrul comunităților mari de oameni, întotdeauna funcționează o lege a numerelor mari. Și așa apar minorități ai căror lideri (la vedere sau nu, asumați sau nu), de cele mai multe ori sfidând realități evidente și doar pentru a slăbi credibilitatea celor care se luptă cu situația de criză, au un discurs negaționist, distructiv chiar și pentru proprii adepți.

La comunitățile religioase extremiste (de exemplu), se observă constant un refuz al tehnologiei, al progresului și al valorilor civilizației moderne (mă refer aici la lipsa democrației din grup), în numele "tradiției" și invocându-se "răul" adus de progres sau cine știe ce inamic, întotdeauna nevăzut (era sa zic închipuit). 

Unii nu se lasă fotografiați ca să nu li se fure sufletul, alții nu se lasă scanați la Lidl să nu le citească cineva gândurile (pline de substanță, sunt convins) iar alții se feresc de cipuri invizibile, care le-ar sta în calea marelui lor succes în viață.

În felul acesta liderii îi conduc prin frică și teroare pe cei câțiva adepți asupra cărora își manifestă autoritatea, autoritate pe care (evident) nu le-o recunoaște decât grupul. Asistăm astfel la un fel de masochism de grup.

De ce oare habotnicul nostru nu trăieșe în pădure, ștergând-se la fund cu brusturi, sau încălzindu-se cu foc de coceni, mâncând doar din copaci? De ce nu lasă tehnologia la o parte, cum este sfătuit, ca să ne arate prin exemplul său valorile vieții în comuniune cu natura? De ce își face din ea (tehnologie) un instrument de propagare a urii și nesupunerii față de autorități? Unde e dragostea față de semeni care, la nivel teoretic, ar trebui să îi fie călăuză?

Când a luptat Mântuitorul Hristos împotriva vreunei autorități politice temporare, deși mulți au văzut în El la vremea aceea un posibil viitor conducător politic? Tot ce a făcut a făcut pentru mântuirea sufletelor, lasând Cezarului ce este al Cezarului. Și asta a făcut-o ca pildă, în văzul tuturor, nu la vreo întâlnire de taină.

Ce vrea oare să spună Sfântul Apostol Pavel despre autoritatea politică vremelnică de pe Pământ*: “(1) Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite…. (7)  Dați deci tuturor celor ce sunteți datori: celui cu darea, dare; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.” (ți-am lăsat ție să cauți versetele 2-6, tu cel care în numele lui Dumnezeu faci exact ce îți cere El să nu faci; poate dacă le descoperi tu, mintea ta se deschide și ai curajul să le accepți).

Și uite așa, în loc de adunarea tuturor forțelor întru rezolvarea crizei, se naște discordie între unii (afectați de criză) care și-au însușit partea bună a tehnologiei și progresului, care au la baza acțiunilor lor realități și cifre, și ceilalți (tot afectați de criză), fără vreun scop evident și care aduc în discuție doar teorii neverificate, excepții nefericite, supoziții și manipulări care nu doar că nu folosesc nimănui ci au un potențial nociv pentru toată lumea. 

Primii caută soluții. Ceilalți nu caută nimic ci doar ascultă ce le zic alții...

Dintr-o pandemie cauzată de un virus nenorocit ne trezim cu o pandemie de ură între frați, părinți și copii, prieteni sau apropiați, fiecare cu “adevărul” lui. Unii care încearcă să se implice activ și ceilalți pasivi (în cel mai fericit caz) care trebuie convinși că lupta asta este și pentru ei.

Cu un inamic în interior, lupta devine mai grea. Iar când lupta-i grea, satisfacția reușitei probabil e mai mare. 

Mulțumim Doamne și pentru acest inamic îmbrăcat în piele de oaie, scos în cale pentru a ne întări credința, nădejdea și dragostea..

PS🥴. Nu băgați degetele în priză! Nu e o conspirație, curentul electric există chiar dacă nu se vede! 

_____

* (Romani 13, 1-7, Biblia sau Sfânta Sciptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 2006)

Postări populare de pe acest blog

Despre boi

Armonie și contrast

Un nou început

În echilibru

Cu pași de copil